.png)
MORNEA RĂZVAN-VIOREL
„Nevoia dublă (și uneori conflictuală) de legare a unei relații și de independență este o temă centrală în istoria evoluției noastre.” - Esther Perel, Inteligența erotică
Pornind de la ceea ce spunea Esther Perel, nu putem discuta despre iubire și dragoste fără contextul în care ne trăim viețile. Istoria recentă a evoluției noastre este definitiă printre altele de două fenomene foarte importante - dezvoltarea socio-economică și ascensiunea individualismului. Cele două fenomene au contribuit la promovarea libertății și individualism, în timp ce au „întârziat” maturizarea persoanelor, rezultând apariția unei perioade noi de dezvoltare între perioada adolescenței și perioada adultă, care pune accentul pe dezvoltarea personală și obținerea independenței. Această perioadă a fost denumită de către Jeffrey Arnett (Dr./Phd.) perioada adult emergentă și cuprinde intervalul de vârstă 18-29 ani.
Conform lui Esther Perel, iubirea modernă este un paradox, datorită promisiuni de a împăca „capra cu varza” - dorința de a explora liber cu dorința de a ne conecta și a fi protejați - paradoxul nevoii duble. Acest lucru creează o presiune de a investi mai mare decât cea a generațiilor anterioare, și pune mai mult accent pe asumarea și competența romantică a persoanei. Așadar, paradoxul nevoii duble este rezultatul interacțiunii dintre contextul socio-cultural (dezvoltarea socio-economică și individualismul cultural) și persoană (nevoi, dorințe, scopuri, așteptări).
Ce trebuie clarificat de la început este faptul că un paradox permite posibilitatea a două lucruri contradictorii să existe în același timp. Deci, să spunem în cadrul paradoxului nevoii duale că individualismul și relația romantică se resping este doar o partă a monedei, reprezentând, totodată, o viziune limitată asupra relației dintre cele două. Cealaltă parte a monedei ne arată cum cele două pot în același timp să se întrepătrundă în iubirea modernă.
Pentru că în prezent avem de-a face cu o maturizare „întârziată” a persoanelor, studiile arată faptul că acum explorarea identății este o nevoie care se realizează mai puternic în perioada adult emergentă (18-29 ani), aceasta detronând perioada adolescenței (10-18/19 ani) ca o perioadă a explorării și formării identității. Pe această cale, vom discuta în acest articol despre cum se manifestă paradoxul nevoii duble în perioada adult emergentă, perioadă a explorării identității, și despre cum paradoxul influențează traiectoria de dezvoltare romantică a persoanei în această perioadă.
Ce înseamnă să fii adult emergent?
Conform cercetătorilor care studiază această perioadă, ea are câteva caracteristici specifice care o fac să fie diferită de perioada adolescenței (10-18/19 ani) și perioada adultă (29/30+ ani):
Să ai vârsta 18-29 de ani;
Să faci parte dintr-o societate dezvoltată socio-economic sau industrializată;
Să îți explorezi identitatea - încerci diferite oportunități și moduri de a face lucrurile pentru a stabili treptat cine ești ca persoană și cel fel de viață vrei să trăiești;
Să pui accentul pe propria persoană - mai proritar pentru tine este dezvoltarea propriei persoane decât să ai responsabilități față de obligații sociale
Simți uneori că ești pus la mijloc - poți să te simți încă ca un adolescent sau să simți că devii adult, pentru că responsabilizarea și luarea de decizii independente se realizează gradual
Poți să simți că ai de ales dintre multe posibilități - apar foarte multe oportunități profesionale, personale și romantice din care poți alege (traiectoria este determinată de resursele persoanei și oportunitățile pe care le are)
În această perioadă poți simți de multe ori instabilitate - pentru că există multiple traiectorii, poți lua multiple decizii, și să te răzgândești de multe ori.
Totodată, cercetătorii ne atenționează că datorită acestor caracteristici există un nivel ridicat de diferențe între oameni (eterogenitate). Majoritatea adulților emergenți nu au mereu o stabilitate în ceea ce privește diversele aspecte ale vieții (ex: locul de muncă, relația romantică etc). Pe parcursul acestei perioade, persoana poate avea multiple și frecvente schimbări înainte de a-și forma deprinderea de luare de decizii, și/sau să simtă că are stabilitate profesională și personală.
La nivel subiectiv ceea ce contează pentru adultul emergent este propria percepția despre a fi adult. Această percepție se bazează pe trei aspecte care reprezintă valori individualiste: acceptarea responsabilității, independența în luarea de decizii, și independența financiară.
Care este influența individualismul asupra parcursului adultului emergent?
A. Debutul târziu în câmpul muncii
Individualismul cultural este asociat cu un debut târziu atât în câmpul muncii, cât și în asumarea responsabilităților ce țin de întemeierea familiei. Autorii consideră acest debut târziu ca o strategie specifică unei vieți cu derulare lentă (eng. slow life strategy).
B. Satisfacția față de viață
Individualismul are o amprentă puternică asupra satisfacției față de viață în perioada adult emergentă. Conform unor studii, cu cât nivelul de individualism al unei țări este mai mare cu atât satisfacția față de viață este mai mare, deoarece este permisă libertatea luării de decizii și asumarea meritelor pentru luarea de decizii. atrag atenția faptul că rezultatele trebuie interpretate cu atenție, deoarece există rezultate mixte.
Mai multe studii atrag atenția asupra faptului că satisfacția generației actuale de tineri este în declin comparative cu generațiile anterioare. Conform acestor studii, individualismul este unul dintre factorii care au dus la descreșterea satisfacției.
Deși există o influență pozitivă a individualismului asupra satisfacției față de viață când este analizat în comparație cu colectivismul (accent pe comunitate), atunci când impactul individualismul asupra satisfacției față de viață este analizat singur rezultatele arată că individualismul este asociat cu izolare, tendințe suicidare și sănătate psihică mai redusă. Valorile individualismului care duc la scăderea satisfacției față de viață sunt: accentul pe independență, auto-eficiență extremă, competiția.
Concluzia este că individualismul ca valoare promovată social poate avea efecte benefice asupra satisfacției adulților emergenți, însă, aderarea puternică a persoanei la astfel de valori determină efecte negative asupra satisfacției acestora.
C. Familia și căsătoria pierd teren în fața relației romantice
În cartea Sociology, Giddens și Sutton (2021) indică faptul ascensiunea individualismului la nivelul societății a determinat următoarele:
modificarea criteriilor pe care se întemeiază căsătoria sau relațiile romantice
abordările tradiționale despre familie și căsătorie nu mai sunt atât de convingătoare pentru generațiile noi
au fost puse în prim plan responsabilitatea personală, autonomia și libertatea de alegerea personală în alegerea implicării în relații romantice
Aceste observații sunt dublate de rezultatele literaturii de specialitate, care indică faptul că impactul individualismului în perioada adult emergentă este observabil prin faptul că:
familia și căsătoria au o importanță secundară comparativ cu relația romantică, aceasta devenind punct de reper cel maiimportant pentru dezvoltarea adulților emergenți,
există o diversitate de implicări în relațiile romantice,
dezvoltarea personală și valorile individualiste determină implicarea romantică a persoanei,
valorile individualiste joacă un rol important în perceperea și luarea de decizii în ceea ce privește despărțire și fenomenul de „hooking-up”
Conform cercetătorilor, există un trend ascendent de căsătorie târzie, în care persoanele se căsătoresc pe finalul perioadei adult emergente. Chiar dacă există acest trend, acest lucru nu înseamnă că persoanele nu doresc să se căsătorească. Acest fenomen se numește paradoxul mariajului - deși adulții emergenți valorează, respectă și planifică căsătorii, se căsătoresc mai târziu și mai rar decât generațiile anterioare. Spre exemplu, poate să existe o întârziere a căsătoriei și parentajului, pentru că adulții emergenți optează pentru realizarea de studii superioare și găsirea unui job stabil.
Care este legătura dintre relația romantică și satisfacția față de viață și reglare emoțională?
„Cel mai bun lucru pentru sistemul tău nervos este un alt om. Cel mai rău lucru pentru sistemul tău nervos este tot un alt om.” - Lisa Feldman Barrett, Șapte lecții și jumătate despre creier
Conform literaturii de specialitate relația romantică este unul din cele mai importante aspecte ale dezvoltării personale în perioada adult emergentă.
A. Relația cu satisfacția față de viață
În general, indivizii sunt orientați să se implice în acele experiențe care contribuie la dezvoltarea persoanei, sau care sunt provocări pentru dezvoltarea persoanei. În cazul adulților emergenți, această orientare se observă prin dorința de a echilibra implicarea într-o relație romantică cu păstrarea autonomiei personale și atingerea unor scopuri profesionale.
În studiul s-a observat faptul că persoanele care sunt implicate într-o relație romantică au o satisfacție față de viață mai ridicată ridicată și o rată a singurătății mai mică atât față de persoanele care sunt singure pentru că nu vor să se implice romantic, cât și față de persoanele care sunt singure chiar dacă și-ar dori o relație.
B. Relația cu reglarea emoțională
Reglarea emoțională nu este un proces strict individual, în care persoana gestionează emoțiile pe cont propriu, ci este și un proces interindividual, persoana apelând la alte persoane pentru a-și gestiona emoțiile. Studiile din domeniu indică faptul că majoritatea situațiilor în care emoțiile sunt activate sunt situații sociale, și faptul că deseori persoanele nu-și reglează emoțiile pe cont propriu.
Astfel că, reglarea emoțională este influențată de persoane semnificative (ex: părinți, prieteni, partenerul romantic) pentru noi. În cazul adulților emergenți, cea mai relevantă legătură care contribuie la reglarea emoțională a acestora este relația romantică.
Luarea de decizii în relațiile romantice - Teoria „alunecare versus decidere”
Teoria „alunecare versus decidere” (eng. sliding vs deciding) pornește de la asumpția că persoana se implică într-o relație romantică în urma luării unei decizii mai mult sau mai puțin atente.
Atunci când persoana se implică romantic prin „alunecare”, parcursul acesteia este caracterizat printr-o decizie luată fără a lua în considerare implicații ulterioare, riscuri, orientarea de termen lung în calcul. Acest parcurs romantic este asociat cu o asumare de riscuri negative mai mare decât persoanele care au un parcurs prin „decidere”.Atunci când persoana se implică romantic prin „decidere”, parcursul acesteia este caracterizat printr-o decizie atentă și asumată.
Potrivit unui studiu, numărul de despărțiri dintr-o relație reduce gradul de implicare al adulților emergenți și crește șansele de a lua decizii prin „alunecare”. În continuarea acestor rezultate obținute, un alt studiu a observat faptul că, într-o relație în care persoanele nu s-au despărțit niciodată, dedicarea reduce din șansele de a lua decizii prin „alunecare”.
Aceste informații sunt importante, deoarece între 30 și 50% din adulții emergenți trec printr-o minim despărțire și reîmpăcare cu partenerii lor. Persoanele care se reîmpacă au șanse mai mari să resimtă probleme de comunicare, satisfacție scăzută în relație, incertitudine crescută referitor la viitorul relației, și șanse mai mari de abuz fizic și verbal.
De la teorie la practică - competența romantică și luarea de decizii
Așa cum am menționat la început și explicat prin teoria „alunecare versus decidere”, în perioada adult emergentă, persoanele iau decizii critice privind relațiile romantice pe care le au, decizii care au pe termen lung un impact semnificativ. Astfel că, un aspect important al relațiilor romantice din perioada adult emergentă este competența romantică a persoanei (eng. romantic competence).
Competența romantică este alcătuită din patru elemente:
Perspicacitate (eng. Insight) - abilitatea de a gândi despre sine, ceilalți, și relație într-un mod care să indice conștientizare și învățarea din experiențe
Învățarea (eng. Learning) - abilitatea de a integra experiențe din fostele relații romantice cu cele din prezent pentru a se adapta cerințelor actualei relații sau pentru a schimba și gestiona comportamente care duc la erodarea relației
Mutualitatea (eng. Mutuality) - capacitatea persoanei de a lua în considerare nevoile personale și ale celeilalte persoane pentru a lua decizii care să mulțumească ambele părți
Reglarea emoțională (eng. Emotion Regulation) = capacitatea persoanei de a gestiona emoțiile proprii și de a controla modul de reacție la emoțiile celeilalte persoane.
Un nivel ridicat de competență romantică este strâns legat cu
sentimentul de siguranță și securitate în relații,
satisfacția în relații,
luarea de decizii sănătoase,
simptome reduse de anxietate și depresie
În contextul individualismului, competența romantică devine și mai relevantă, deoarece oamenii sunt încurajați să-și urmeze propriile dorințe și să-și stabilească propriile standarde în viață, acestea incluzând și dorința de implicare într-o relație romantică. Așadar, competența romantică este mijlocul prin care fiecare persoană își gestionează paradoxul nevoii duale, deoarece aceasta poate duce fie la crearea unui echilibru dintre implicarea romantică și păstrarea autonomiei, fie la un dezechilibru în care persoana ajunge să creadă că cele două se exclud .
Formele implicării romantice
„Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.” - Emil Cioran, Pe culmile disperării
Este important să ne reamintim faptul că pe parcursul acestei perioade, putem avea multiple și frecvente schimbări înainte de a ne forma deprinderea de luare de decizii, și/sau să simțim că avem stabilitate profesională și personală. Chiar dacă în cele ce urmează vor fi prezentate câteva tipuri de implicare, nu este obligatoriu ca lucrurile să fie bătute în cuie, deoarece în această perioadă identitatea noastră este în continuă dezvoltare, așadar, ne putem identifica cu o categorie, cu mai multe sau niciuna. Totodată, poate avem trăsături din mai multe categorii care ne caracterizează implicare romantică.
A. Modelul celor cinci tipuri de implicare romantică
Aceste tipare sunt organizate pe o continuum - capătul inferior este reprezentat de implicarea ulterioară, iar capătul superior este reprezentat de implicarea stabilă/intensă.
Tipul de implicare romantică | Descriere |
|---|---|
Ulterioară | implicare târzie în relație |
Sporadică | persoana are perioade când se implică și când nu se implică |
Termen lung | implicare pe termen lung, neimplicare redusă |
Frecventă | implicare aproape constantă și schimbare frecventă de parteneri |
Stabilă/Itensă | implicare constantă și de durată, fără schimb frecvent de parteneri |
B. Modelul celor patru tipuri de implicare romantică
Modelul propus conține patru tipare de implicare romantică, bazate pe șase aspecte relevante ce indică competența romantică și reglarea emoțională a persoanei:
ambiguitate,
orientare spre viitor,
credințe și atitudinea despre importanța relației,
gestionarea conflictului,
satisfacția în relație,
consumul de alcool.
Angrenat | Mutați împreună | Întâlniri ocazionale | Întâlniri ocazionale (instabil) | |
|---|---|---|---|---|
Ambiguitate | Scăzută | Scăzută | Crescută | Crescută |
Orientare spre viitor | Ridicată | Ridicată | Moderată | Scăzută |
Credințe importanță relație | Ridicate | Scăzute | Scăzute | Scăzute |
Gestionare conflict | Ridicată | Moderată spre deficitară | Moderată | Deficitară |
Satisfacția în relație | Ridicată | Moderată | Moderată | Scăzută |
Consumul de alcool | Scăzut | Moderat | Moderat | Ridicat |
Traiectorile implicării romantice
„Suntem contradicții ambulante căutăm protecţie şi predictibilitate, pe de o parte, şi prosperăm în diversitate, pe de altă parte.” - Esther Perel, Inteligența erotică
A. Perspectiva evoluției liniare a angajării în relației romantice
La începutul perioadei de adult emergent (18 ani), majoritatea persoanelor încă depind de părinți, locuiesc cu aceștia, încep să se angajeze în relații romantice, și încă se află în liceu.
Pe parcursul perioadei de adult emergent (19-25 de ani), persoanele dezvoltă caracteristici necesare pentru a deveni autosuficienți, relațiile lor romantice devin mai serioase și profunde, încep asumarea graduală a unor responsabilități, și obțin un nivel de educație și/sau pregătire care va influența munca pe care o vor întreprinde.
La finalul perioadei de adult emergent (25-29 ani), persoanele au grad mai mare de autonomie, angajamente romantice de termen lung, și claritate în ceea ce privește orientarea în carieră.
Așadar, din această perspectivă, persoana începe cu un grad redus sau moderat de responsabilitate și competență romantică, ca mai apoi, pe finalul perioadei, să devină din ce în ce mai responsabilă și competentă.
Observație:
Traseul de implicare romantică din acestă perspectivă este unul relativ stabil. Acest lucru poate fi limitativ pentru că știm că dezvoltarea adulților emergenți urmează un traseu instabil și incert, acesta depinzând de interacțiunea dintre oportunități, resurse și competența persoanei.
Alături de această observație trebuie luat în calcul și faptul că în această perioade mai tare ca în alte perioade se pune un accent puternic pe capacitate și responsabilitate individuală. Acestea pot crea o presiune destul de mare pentru adultul emergent, deoarece se creează atât o nouă așteptare socială împărtășită conform căreia de noi depinde traiectoria, dar și o rată mai mare de insecurități și dificultăți emoționale (anxietatea, depresia, rata de suicid, sentimentul de singurătate sunt cel mai frecvent întâlnite în perioada 18-29 de ani). Toate acestea au un impact asupra luării deciziei, în special asupra implicării romantice. Din păcate, realitatea nu este atât de roz precum această perspectivă liniară, încât să putem spune că este ceva general valabil pentru toți că la finalul perioadei vor fi asumați și implicați stabil într-o relație.
B. Perspectiva traiectorilor multiple
Această perspectivă este inspirată de teoria „alunecare versus decidere”, și include elemente ale implicării romantice și ale competenței romantice.
Traiectoria 1: Implicare sporadică de termen scurt → întâlniri romantice ocazionale
presupune instabilitate
nu se finalizează cu angajamente de termen lung
Traiectoria 2: Relații romantice de durată fără învățare din experiență
relațiile nu sunt în mod necesar mutuale sau intime
sunt depuse eforturi de liniștire a partenerului pentru a păstra relația intactă
Traiectoria 3: Implicare în relații ocazionale → implicare stabilă/intensă în relații stabile de termen lung
câțiva ani de explorare instabilă și fluctuantă
urmată de reflectare și învățare din experiență pentru a se angaja în relații stabile
Traiectoria 4: Relația stabilă/intensă
tendința de a forma și menține relații de termen lung
învățare prin experiență formată prin modelare în cadrul familiei din care provine persoana sau prin experiența personală
Observație:
Chiar dacă acest model prezintă mai multe traiectorii, există și alte posibilități, deoarece perioada adult emergentă este caracterizată printr-un parcurs instabil în care viitorul este incert. Această incertitudinea nu este implicit negativă, ci înseamnă că există posibilitatea de a avea multiple traiectorii romantice care se pot finaliza în diferite tipuri de relații sau implicări romantice (atât pozitive, cât și negative pentru dezvoltarea noastră.
Individualismul și despărțirea
Motivul principal pentru care adulții emergenți se despart este faptul că nu este întrunită percepția subiectivă despre ceea ce reprezintă interdependența și ideea de relație.
Alte motive care cresc șansele de despărțire sunt identitatea, intimitatea și autonomia. Autorii au descoperit faptul că persoanele care se despart pe motiv de lipsă de identitate și autonomie văd perioada adult emergentă ca o perioadă de experimentare, posibilități și instabilitate.
Individualismul pune accentul pe autonomie și independență. Adulții emergenți care nu au înțeles sau nu au adoptat o percepție a interdependenței în care autonomia și implicarea romantică pot coexista simt că li se restricționează libertatea și autonomia personală. Ei ar putea prefera să rămână singuri pentru a-și urma propriile dorințe și aspirații în loc să se angajeze într-o relație pe care o percep ca o limitare a libertății individuale. În schimb, dacă persoanele pot tolera ambivalența paradoxului nevoii duble și consideră că autonomia și implicarea romantică nu se exclud, șansele de despărțire din motive ce reprezintă valori individualiste sunt mai reduse.
Fenomenul Hooking-up („Agățatul”) - alternativă cu dublu tăiș la implicare romantică stabilă/intensă
Acest fenomen este foarte des întâlnit în rândul studenților și presupune activitate sexuală fără așteptarea existenței unei intimități sau angajament romantic. Acest trend este asociat cu valori puternic individualiste, tocmai pentru că oferă libertatea persoanei de a realiza activitate sexuală independent de angajamentul cu o persoană.
A. Studiul lui Meg Lovejoy (2015)
Exemple de valori individualiste întâlnite în cadrul acestui fenomen sunt:
responsabilitate individuală redusă,
libertatea de intimitate emoțională,
lipsa obligațiilor romantice,
lipsa angajamentului de termen lung
Contraintuiv, în cadrul acestui fenomen, impactul negative este dacă persoana dezvoltă emoții pentru cealaltă persoană cu care se realizează actul de sex, acest lucru ducând la suprimarea emoțiilor și auto-învinovățire pentru încălcarea normei de lipsă a emoțiilor.
Alături de aceste valori individualiste, există o asociere cu consumul de alcool/substanțe, care crește riscul expunerii la pericole, dar reduce lipsa de responsabilitate. În medie, persoanele consumă între 4 și 6 pahare de alcool înainte de a iniția actul sexual.
O ultimă normă asociată cu valorile individualiste este instrumentalizarea sexului – așteptarea că sexul este un mijloc de atingere a scopurilor sexuale și emoționale.
Așadar, această „cultură a hooking-upului” poate crește șansele pentru ambiguitate romantică, intențiile romantice nereciprocitate, comportamente sexuale riscante, exploatare, lipsă de respect, înșelat, victimizare, obiectificare și inegalitate între sexe.
B. Hooking-up prin aplicații de dating
Implicarea romantică este caracterizat de încercări și erori și, așa cum am văzut anterior, poate fi precedat de o fază de exploraree care implică „aventuri sexuale”. Internetul a devenit o platformă importantă pentru a iniția contactul cu potențiali parteneri romantici sau sexuali. Odată cu creșterea utilizării smartphone-urilor, acestea au făcut loc aplicațiilor de întâlniri mobile precum Tinder, Grindr, Bumble etc.
Conform cercetătorilor, persoanele utilizează astfel de aplicații pentru că în perioada adult emergentă individualitatea, sexualitatea si iubirea sunt teme centrale care ghidează persoanele în traseul lor romanitc. Rezultatele obținute de autori sunt:
Tinder este cea mai utilizată aplicație de dating
E mai probabil ca aplicațiile de dating să fie utilizate de persoanele care nu sunt strict heterosexuale (datorită anonimității), au o anxietate scăzută față de întâlniri, au un nivel crescut al cât de permisivi sunt sexual
Persoanele de sex masculin au o motivație mai mare pentru sex casual decât persoanele de sex feminin, și utilizează aplicații de dating pentru că simt că le este mai ușor să comunice decât față în față
Așteptarea tradițională că persoanele de sex masculin inițiază conversația este puternic prezentă pe aceste aplicații
Gradul de permisivitate sexuală este asociat cu motivația crescută pentru sex casual, și utilizarea aplicațiilor de dating pentru a simții diferite senzații și trăiri
Persoanele care au o anxietate crescută se simt mai confortabile să utilizeze aplicații de dating pentru ușurința cu care simt că pot conversa pe acestea
Dacă ar fi să analizăm activitatea și profilul adulților emergenți pe cea mai utilizată aplicație de dating - Tinder, potrivit unui studiu, avem următoarele date:
aplicația este utilizată de persoanele cu un nivel ridicat de educație, și o nevoie mai mare de sex
aplicația este mai puțin utilizată de persoanele cu un nivel crescut de performanță academică, permisivitate sexuală scăzută, care trăiesc împreună cu părinții sau rudele, și care sunt angajați într-o relație romantică
utilizatorii de Tinder sunt mai predispuși la situații sexuale în care nu este luat în considerare consimțământul (hărțuire, agresiune, viol)
persoanele de sex feminin au șanse de 2 ori mai mare ca persoanele de sex masculin să folosească prezervativ în timpul sexului
nevoia de sex crescută este asociată cu șanse reduse de a folosi prezervativul
numărul de parteneri sexuali mai mare sau egal cu cinci este asociat cu șanse mai mari de a contacta boli cu transmitere sexuală
Concluzie generală
„Relaţiile moderne sunt cazane de năzuinţe contradictorii: siguranţă şi emoţie, de a fi cu picioarele pe pământ şi de a pluti în aer, confortul oferit de dragoste şi căldura pasiunii. Le vrem pe toate și le vrem alături de o singură personă.” - Esther Perel, Inteligența Erotică
Perioada adult emergentă (18-29 de ani) este o perioadă de dezvoltare caracterizată prin accentul pe dezvoltarea personală a individului, multiple oportunități, și multiple traiectorii de dezvoltare.
Tocmai pentru că relația romantică a căpătat o importanță foarte mare în această perioadă, este de interes să înțelegem felul în care se atrage sau respinge cu individualismul cultural. Una dintre provocările cele mai mari pe care le înfruntăm ca adulți emergenți este paradoxul nevoii duble - ne dorim explorare, libertate și îndependență, în același timp în care ne dorim conexiune, apropiere și stabilitate. Paradoxul oferă două posibilități: să vedem individualismul și relația romantică ca două lucruri care se resping, sau să le vedem ca două lucruri care pot coexista în același timp.
Competența romantică a persoanei este strâns legată cu luarea de decizii referitor la implicare romantică. Persoana poate să se implice romantic prin „alunecare” sau prin „decidere,” influențând traiectoria pe care o va avea persoana pe planul romantic. Aceste traiectorii pot să implice diferite forme ale relației romantice, despărțiri, reîmpăcări, și forme alternative relației romantice cum este fenomenul „hook-up.”
Într-o lume marcată de paradoxuri și alegeri complexe, capacitatea de a îmbrățișa atât individualismul cât și conexiunea devine esențială.
Bibliografie
Sursa imaginii
Comentários