Importanța cultivării abilităților emoționale la copii

MARCU PETRU-RĂZVAN

În lumea rapidă de astăzi, unde suntem expuși la o varietate de stimuli care nu ne dau suficient timp să reflectăm asupra modului în care ne simțim, putem ajunge la neglijarea propriului univers interior. Astfel, de foarte multe ori, ne putem simți copleșiți de stările noastre interioare și de relațiile cu ceilalți, având dificultăți cu privire la identificarea surselor de stres, a emoțiilor, senzațiilor dificile, dar și reglarea unor comportamente care nu ne ajută să ne adaptăm mediului nostru, ba mai mult, ne împiedică.

Inteligența emoțională - ce este și de ce este importantă

Inteligența emoțională se referă la capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții, precum și de a recunoaște și influența emoțiile altora. Ea este o abilitate fundamentală care nu apare întotdeauna în mod natural, motiv pentru care este important să o includem în repertoriul de abilități de bază al copiilor încă de la o vârstă fragedă. Conform psihologului american, Daniel Goleman, renumit pentru popularizarea conceptului de inteligență emoțională, aceasta este compusă din cinci componente: autoconștientizarea, autoreglare, motivație, empatie și abilitățile sociale.

• Autoconștientizarea se referă la recunoașterea propriilor emoții și gânduri, dar și impactul lor asupra comportamentelor.

• Autoreglarea implică gestionarea eficientă a comportamentelor, gândurilor și emoțiilor noastre atunci când suntem copleșiți în anumite situații 

• Motivația în cadrul inteligenței emoționale se referă la voința interioară de a atinge obiective personale dincolo de recompensele externe

• Empatia se referă la capacitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile și perspectivele celorlalți. Acest aspect nu implică doar a simți ceea ce simt ceilalți, ci și a răspunde în mod adecvat la emoțiile lor.

• Abilitățile sociale sunt cele necesare pentru a interacționa eficient cu ceilalți, inclusiv abilitățile de comunicare asertivă și soluționare de conflicte.

Un concept frecvent menționat în acest context este inteligența emoțională, despre care se afirmă adesea că are o puternică componentă genetică, dar care, potrivit unor teorii, poate fi și cultivată încă din copilărie. Deși este un subiect încă dezbătut în lumea științifică, merită explorată posibilitatea de a sprijini copiii să devină mai conștienți de propriile emoții și să își dezvolte abilități care să îi ajute în gestionarea acestora. Să ne imaginăm pentru o clipă cum ar arăta o dezvoltare socio-emoțională armonioasă, în care copiii sunt susținuți să-și înțeleagă și să-și regleze emoțiile. Deși sună promițător, aplicarea acestor principii în practică ridică unele provocări, iar eficacitatea diferitelor strategii rămâne un subiect de cercetare și discuție. În acest articol, vom explora câteva perspective asupra modului în care inteligența emoțională ar putea fi stimulată, fie prin programe în instituții de învățământ, fie în mediul familial, păstrând în același timp o abordare critică față de limitările și potențialele controverse ale acestui concept.

Înainte de a explora împreună impactul practicilor care promovează inteligența emoțională în rândul copiilor, ar fi util să ne uităm și la anumite aspecte ce pun sub semnul întrebării adevărata validatate a acesteia.  Inteligența emoțională (IE) este adesea promovată ca un factor esențial în dezvoltarea socio-emoțională și succesul profesional, dar știm cu exactitate cât de reală poate fi această influență ? Conceptul de IE a stârnit numeroase controverse, iar cercetători precum Locke susțin că, mai degrabă decât o formă autentică de inteligență, IE este o abilitate legată de gestionarea emoțiilor, definită într-un mod ambiguu. În plus, măsurarea IE, prin anumite instrumente precum MSCEIT (Mayer-Salovey-Caruso Emotional Intelligence Test) ridică întrebări cu privire la validitatea sa, deoarece se concentrează mai mult pe cunoașterea emoțiilor decât pe capacitatea de a le gestiona eficient. Studiile care afirmă că IE poate crește productivitatea și succesul în organizații nu oferă întotdeauna dovezi științifice solide, alimentând dezbaterea dacă IE este un mit sau o realitate. În organizații, IE poate fi interpretată uneori ca un mijloc de control, în loc să fie un instrument pentru dezvoltarea liderilor autentici. Astfel, pentru mulți specialiști, explorarea IE rămâne deschisă, unii sugerând chiar că ar trebui redefinită ca „abilitatea introspectivă,” un concept mai clar și mai ușor de măsurat.

Având în vedere informațiile prezentate mai sus, deși inteligența emoțională poate ridica anumite semne de întrebare cu privire la modalitatea în care aceasta este măsurată, de un lucru putem fi un pic mai siguri și acela că dezvoltarea acestei abilități la copii poate avea un impact semnificativ asupra modului în care aceștia își gestionează emoțiile și relațiile sociale pe termen lung. În următoarele secțiuni, vom explora cum anume poate fi cultivată inteligența emoțională la cei mici și care sunt beneficiile acestui proces asupra dezvoltării lor personale și emoționale.

Un grup de experți în îngrijirea copiilor de la Asociația Toddle Australia a explorat rolul crucial al inteligenței emoționale în rândul acestora și impactul pozitiv asupra dezvoltării ulterioare. Astfel, cultivarea inteligenței emoționale reprezintă un aspect semnificativ pentru copii, deoarece îi ajută să se pregătească, treptat, atât din punct de vedere emoțional, cât și social, pentru mai multe dintre provocările vieți prin: dezvoltarea abilităților de reglare emoțională, abilități de comunicare și exprimare a emoțiilor, creșterea empatiei, îmbunătățirea abilităților de soluționare a conflictelor, consolidarea stimei de sine, dar și dezvoltarea leadership-ului. Drept urmare, aceștia vor avea o probabilitate mai mare de a deveni adulți echilibrați, care ar putea naviga cu o mai mare ușurință printre dificultățile inevitabile întâmpinate în viață, având anumite prerechizite emoționale consolidate.

Importanța inteligenței emoționale în echilibru cu performanțele academice

Analizând mai multe aspecte, prin predarea inteligenței emoționale, se poate oferi copiilor un set de unelte pentru a-și gestiona emoțiile, cum să dezvolte o toleranță mai mare la frustrare, cum să empatizeze cu ceilalți și cum să facă față situațiilor sociale ce vor apărea mai târziu in viață. Astfel, inteligența emoțională poate să influențeze succesul atăt personal și profesional, relațiile interpersonale, dar și bunăstarea generală. De exemplu, studiile psihologului Goleman au arătat că inteligența emoțională reprezintă un predictor mai bun al succesului profesional în comparație cu coeficientul de inteligență (IQ). Goleman a demonstrat că angajații cu o inteligență emoțională (IE) ridicată au performanțe mai bune, sunt mai buni în munca de echipă și au abilități mai bune de leadership, chiar și în condiții de competență academică similară. 

Într-o lume în care abilitățile de colaborare sunt tot mai căutate, inteligența emoțională devine un aspect esențial. De exemplu, Howard Gardner, în teoria inteligențelor multiple (1983), a identificat ,,inteligența interpersonală’’ și ,,inteligența intrapersonală’’ ca fiind la fel de importante pentru succesul în viață pe lângă gândirea logico-matematică. Astfel, abilitățile emoționale de a colabora, de a comunica eficient și de a înțelege nevoile și emoțiile celorlalți reprezintă factori demni de luat în considerare pentru succesul în carieră și în viață.

De asemenea, o altă cercetare de către Mayer, Solovey și Caruso în 2004 a demonstrat că inteligența emoțională este asociată cu performanța la locul de muncă și cu satisfacția personală, chiar și atunci când se iau în considerare abilitățile cognitive. Studiile lor au arătat că inteligența emoțională contribuie semnificativ la succesul profesional, pe lângă abilitățile tehnice și realizările academice. 

Putem aduce în discuție și pregătirea pentru dificultăți și reziliența emoțională. În cartea ,,The Marshmallow Test 2014’’’, Walter Mischel vorbește despre autocontrol și capacitatea de a amâna recompensele imediate, legate de inteligența emoțională, ca factori care prezic succesul ulterior, inclusiv performanța academică. Din cele relatate de Walter, copiii care își consolidează abilitatea de a gestiona emoțiile și impulsurile pot avea o probabilitate mai mare de a face față mai bine provocărilor și nereușitelor, atât pe plan educațional, cât și în viața personală. Pănă aici sună destul de captivant, nu-i așa ? Este uimitor cum abilitățile interumane pot contribui atât de mult nu doar la dezvoltarea socială și emoțională a copilului, dar și la modul în care acestea îl pot antrena să jongleze cu dificultățile întâmpinate mai târziu în viață.  Acum ar fi util să vedem și anumite strategii de cultivare a inteligenței emoționale la copii.

Strategii de cultivare a inteligenței emoționale la copii

Predarea și cultivarea inteligenței emoționale reprezintă un aspect important în cadrul dezvoltării copiilor. Atât activitățile antrenante, cât și îngrijirea empatică de către părinți joacă un rol semnificativ în modelarea acestei abilități vitale. La început, s-ar putea să nu pară o sarcină tocmai ușoară, dar recompensele pe termen lung în viața copilului vor fi extrem de utile. 

O activitate eficientă, bazată pe studii din literatura de specialitate, constă în Jurnalul Emoțiilor.  Cercetătorii Mayer, Salovey și Caruso (2004) care au studiat inteligența emoțională, subliniază importanța recunoașterii și gestionării emoțiilor prin monitorizarea acestora într-un jurnal. Scopul activității ar consta în îndrumarea copiilor cu privire la recunoașterea și exprimarea emoțiilor, dezvoltându-și, astfel, abilitățile de auto-reflecție și empatie. Părintele îl poate încuraja pe copil să aleagă un interval de timp dedicat scrierii în jurnal pentru a-și descrie emoțiile și gândurile pe care le simte. Unele dintre aspectele vizate s-ar putea referi la următoarele: ce emoții am simțit astăzi, ce a provocat aceste emoții, cum am reacționat la ele ? Astfel, copiii pot deveni mai conștienți de propriile stări interioare și învață să le gestioneze mai eficient, antrenându-și, treptat, abilitățile de dezvoltare a auto-conștientizării și de comunicare.

Rolul părinților cu privire la modelarea comportamentelor care promovează inteligența emoțională

Îngrijitorii primari joacă un rol esențial în predarea inteligenței emoționale. Copiii urmăresc și modelează asupra lor felul în care adulții le răspund la emoțiile și sentimentelele lor. Un părinte care dă dovadă de disponibilitate emoțională, atenție și sensibilitate la nevoile copilului, oferindu-i un spațiu sigur în care să-i răspundă la incertitudini și la emoțiile dificile, i-ar putea transmite un mesaj profund acestuia. Copilul poate să își contureze convingerea că emoțiile, fie ele plăcute sau mai puțin plăcute, sunt valide, iar acestea merită recunoscute, mai degrabă decât reprimate. Astfel, reacțiile părintelui la emoțiile și frustrările copiilor pot avea, de asemenea, un impact semnificativ.

Un exemplu ar putea consta în următorul scenariu: să ne imaginăm că un copil este trist cu privire la faptul că nu a fost chemat la o zi de naștere a unui coleg din clasa sa. Copilul vine cu următoarea acuză: ,, nu știu de ce nu am fost și eu chemat, oare este ceva greșit cu mine ?’’. Într-o astfel de situație, părintele poate acționa într-un mod deschis cu privire la a afla mai multe despre experiența emoțională a copilului său, dar și încercând să găsească opțiuni eficiente pentru a răspunde la nevoia lui. În loc ca părintele să-i răspundă fugitiv și invalidant copilului cu ,,nu mai plânge, o să mai fie și alte ocazii de zile de naștere’’, părintele ar putea opta pentru un altfel de mesaj, validând emoția de tristețe a copilului și învâțându-l cum să o gestioneze, fiind alături de el în acest proces: ,,Îmi pot da seama că a fost neplăcut să nu primești invitația la acea zi de naștere și că te simți trist. Este în regulă să ne simțim așa din când în când, avem și zile în care suntem fericiți, dar și zile în care suntem mai puțin fericiți. Ce zici să mergem la o plimbare în parc și să îmi povestești mai multe în timp ce mâncăm o înghețată ?’’. Din cadrul unei asemenea interacțiuni, copilul poate să învețe mai multe aspecte:

1) copilul învață că este important să recunoască și să accepte că tristețea este o emoție normală și validă. Prin validarea sentimentelor sale, copilul poate învăța că nu este greșit să simtă tristețe în anumite momente 

2) copilul poate învăța să își exprime emoțiile și gândurile într-un mod deschis și sănătos pe baza modelului de comunicare deschisă și empatică al părintelui

3) copilul învață că poate căuta alternative care să îl ajute să se simtă mai bine și că nu este necesar să rămână blocat în acele emoții și gânduri dificile. Părintele îl ghidează către modalități constructive de a face față senzațiilor dificile.

4) copilul poate observa că interacțiunea cu părintele într-un mod empatic îi arată importanța sprijinului în relații, învâțând despre susținere reciprocă și întărindu-i ideea că este în regulă să își exprime dificultățile, având o bază sigură la care poate apela (părintele).

Rolul instituțiilor și programelor educaționale în predarea inteligenței emoționale

Având în vedere că școlile și centrele de îngrijire reprezintă mediul în care copii interacționează, colaborează și întâmpină conflicte, impactul acestora asupra dezvoltării lor este unul important. Profesorii și educatorii se pot folosi de situații precum conflictele frecvente care pot apărea între copii sau de provocările întâmpinate în soluționarea unor sarcini ce implică muncă de echipă pentru a promova comportamentele asociate cu inteligența emoțională. Astfel de activități pot presupune jocuri de rol care au drept scop creșterea empatiei și a abilităților sociale. Un studiu realizat de doi cercetători (Ulutaş & Ömeroğlu, 2007b), a examinat efectul unui program educațional asupra dezvoltării inteligenței emoționale în rândul copiilor, în special la copiii de 6 ani din grădinițe. Scopul principal al cercetării a fost să determine dacă un program structurat de educație emoțională poate îmbunătăți nivelul de inteligență emoțională la acei copii. Rezultatele studiului au sugerat că, la finalul programului, copii au obținut scoruri semnificativ mai mari la evaluările privind inteligența emoțională spre deosebire de grupul care nu a beneficiat de programul respectiv. De asemenea, printre abilitățile dezvoltate s-au numărat identificarea, înțelegerea și gestionarea propriilor emoții, precum și empatia față de ceilalți. 

Astfel, acest studiu a subliniat importanța implementării unor astfel de programe în educația timpurie a copiilor pentru a putea comunica mai bine, pentru a putea dezvolta relații mai armonioase și să facă față mai bine provocărilor emoționale și sociale. Imaginați-vă un sistem de învățământ în care copiii nu sunt evaluați doar pentru rezultatele lor academice, ci și pentru dezvoltarea lor emoțională. 

Concluzii

Cultivarea inteligenței emoționale în rândul copiilor este adesea considerată un pas important pentru dezvoltarea lor personală și socială. Într-o lume tot mai complexă, abilitățile emoționale și sociale pot juca un rol semnificativ în sprijinirea copiilor pentru a face față provocărilor vieții. Aceste abilități ar putea să le ofere instrumentele necesare pentru a înțelege și gestiona propriile emoții, dar și pentru a interacționa mai eficient cu cei din jur. Cu toate acestea, merită să menționăm că dezvoltarea emoțională este un proces complex, influențat de factori genetici, de mediu și de experiențele individuale. Astfel, deși inteligența emoțională poate juca un rol important în dezvoltarea rezilienței și echilibrului emoțional, nu trebuie văzută ca o soluție unică pentru bunăstarea viitoare. În cele din urmă, cultivarea acestor abilități ar putea contribui la o generație mai adaptată și mai conștientă de sine, dar trebuie să recunoaștem că și alți factori joacă un rol în acest proces.

Bibliografie