Impactul balbismului asupra dezvoltării socio-emoționale

MARCU PETRU-RĂZVAN

Te-ai întrebat vreodată ce impact ar putea avea o tulburare de limbaj asupra dezvoltării unui individ ?  Poate că ai avut un prieten în școala generală sau la liceu care întâmpina dificultăți de exprimare și avea nevoie de un pic mai mult timp pentru a-și verbaliza gândurile și ideile. Poate că l-ai surprins repetând anumite părți dintr-un cuvânt, fie prelungind un sunet sau având blocaje în a emite cuvântul respectiv, fie că era la începutul unui conversații, la mijloc sau la finalul acesteia. 

Bâlbăiala reprezintă mult mai mult decât disfluențele enumerate anterior, ea poate veni la pachet, de asemenea, cu tensiune și un cumul de emoții și sentimente negative legate de propria persoană ce îi pot provoca individului o reticență în a se angaja în interacțiuni sociale din teama de a fi evaluat într-o manieră negativă.

Oamenii care se bâlbâie pot apela la comportamente de siguranță, tocmai pentru a ascunde dificultatea de a vorbi, ar putea evita sau înlocui anumite cuvinte în mijlocul unei conversații sau ar alege să nu vorbească deloc din teama de a fi ridiculizați.

Având în vedere toate aceste aspecte, credeți că acești oameni ar resimți sau nu un grad ridicat de anxietate în cadrul interacțiunii cu ceilalți ? Ei bine, răspunsul este unul afirmativ, fiind susținut și de studii din literatura de specialitate care indică o relație semnificativă între balbism și tulburarea de anxietate socială, atât în rândul adulților, cât și în cel al copiilor (Lowe et al., 2021). Toate aceste detalii pot fi de înțeles, având în vedere faptul că balbismul implică senzații de pierdere de control, rușine și teamă cu privire la modul în care un individ vorbește.

Pentru o imagine de ansamblu mai detaliată a balbismului vom explora în secțiunile ulterioare mai multe detalii despre această tulburare de limbaj. 

Ce este bâlbâiala ? 

Balbismul este o tulburare de limbaj ce implică disfluențe involuntare în ritmul vorbirii. Aceste disfluențe pot fi caracterizate prin repetarea sunetelor/silabelor/cuvintelor, prelungirea acestora și întreruperea în discurs sub numele de blocaj.

1. Repetări de sunete/silabe: (d-d–d-dulap)

2. Prelungiri de sunete: lllllllapte

3. Blocaje : pauză bruscă în timpul discursului din cauza dificultății de a emite cuvântul.

O persoană care se bâlbâie știe exact ce ar dori să spună, dar îi este dificil să rostească cele gândite. De asemenea, aceste întreruperi din timpul vorbirii pot fi însoțite de comportamente secundare, cum ar fi clipitul rapid al ochilor, tremurul buzelor, evitarea contactului vizual.

Toate aceste lucruri pot îngreuna comunicarea cu ceilați, mai ales dacă oamenii nu au răbdare ca persoana care se bâlbâie să își ducă până la căpăt ce are de spus. Acest lucru poate fi frustrant și invalidant, conducând la o tensiune și mai mare ce accentuează bâlbâiala. Ridiculizarea și tachinarea de către ceilalți pot provoca sentimente de rușine și vinovăție persoanei care se bâlbăie, întărindu-i percepția negativă despre sine.

Cât de comună este bâlbâiala ?

S-a estimat că aproximativ un procent din populația adultă se bâlbâie. Din acest procent, trei milioane de persoane care se confruntă cu balbismul se găsesc în Statele Unite. De asemenea, bâlbâiala este de aproximativ 3-4 ori mai frecventă la bărbați decât la femei.

Bâlbâiala poate varia

Severitatea balbismului variază de la o persoană la alta. Astfel, gradul de fluență fluctuează de la o zi la alta în funcție de situația ce implică vorbitul. Pronunțarea numelui propriu și interacțiunea cu figuri autoritare pot aduce o dificultate mare în rândul persoanelor care se bâlbâie. De asemenea, pentru unele persoane, oboseala, stresul și presiunea timpului pot amplifica bâlbâitul.

Un lucru pe care este bine să îl luăm în considerare constă în faptul că atunci când persoana care se bâlbâie se simte obligată să își ascundă disfluențele, balbismul poate fi accentuat din teama de a nu fi evaluat într-o manieră negativă de către ceilalți. Spre exemplu, o situație foarte anxiogenă pentru persoanele care se bâlbâie ar fi un interviu de angajare.

Acolo este probabil ca balbismul să fie mai accentuat, iar prin urmare gradul de bâlbâială la interviu nu ar trebui să fie interpretat pentru a prezice modul în care persoana va performa efectiv la acel loc de muncă. Alte exemple pot să constea și în examenele orale, prezentări de proiecte sau orice altă situație socială ce implică o potențială evaluare din partea celorlalți.

Ce cauzează bâlbâiala ?

În momentul de față, cauzele specifice ale balbismului nu sunt încă cunoscute, dar majoritatea cercetărilor consideră că bâlbâiala implică diferențe în activitatea cerebrală care interferează cu producerea vorbirii, fâcând parte din categoria neurodiversității.  La unele persoane, tendința de a se bâlbâi poate fi moștenită, iar deși interferența cu vorbirea este uneori accentuată de factori situaționali sau emoționali, balbismul este de natură neurologică și fiziologică, nu psihologică. 

Tipuri de bâlbâială

Bâlbâiala de dezvoltare  apare încă de la o vârstă fragedă în intervalul 2-4 ani în timp ce copilul întreprinde abilitățile de vorbire și limbaj. Astfel, în această perioadă se presupune că interacțiunea dintre mecanismele de limbaj, vorbire și dezvoltarea emoțională pot influența apariția și persistența balbismului. Această formă de bâlbâială este cea mai frecventă, iar unii oameni de știință consideră că poate fi vorba și de o interacțiune complexă ce implică mai mulți factori.

Factorii genetici pot juca un rol important în contribuția acestui tip de balbism, cum ar fi existența membrilor din familie care s-au confruntat/se confruntă cu balbismul. De asemenea, vă mai amintiți când am menționat de reacțiile de ridiculizare și tachinare față de persoana care se bâlbâie? Ei bine, în cazul în care copiii încep să întâmpine timpuriu reacții de acest fel, pot apărea sentimente negative cu privire la comunicarea lor, care pot interfera, mai departe, cu dezvoltarea abilităților de comunicare și limbaj. Sentimentele negative și încercările de a ascunde sau de a preveni bălbâiala pot crește tensiunea și pot îngreuna și mai mult capacitatea lor de comunicare.

Bălbăiala neurogenă poate apărea după un accident vascular cerebral, o traumă în zona craniană sau alt tip de leziune cerebrală. În cazul acestui tip de balbism, creierul prezintă dificultăți în coordonarea diferitelor regiuni cerebrale implicate în vorbire, ceea ce pot duce mai departe la dificultăți în producerea discursului.

La un moment dat, se credea că bâlbâiala este psihogenă, cauzată de o traumă emoțională, dar astăzi știm că bâlbâiala psihogenă este rară.

Există un tratament care poate opri balbismul imediat ?

Deși nu există un ,,leac’’ pentru bâlbâială, putem vorbi despre diverse opțiuni care pot ajuta persoanele care se bâlbâie. Unele metode se concentrează pe promovarea unei comunicări autentice, prin expunerea treptată la situații sociale pentru a desensibiliza individul, reorientarea atenției pe momentul prezent sau explorarea acceptării balbismului. Intervențiile ar trebui particularizate în funcție de nevoile și cerințele individului, iar, cu alte cuvinte, ceea ce funcționează pentru o persoană care se bâlbâie s-ar putea sa nu funcționeze pentru toată lumea.

Legătura dintre balbism și anxietatea socială 

Având în vedere dificultățile sociale consecvente cu care se pot confrunta persoanele care se bâlbâie, este normal ca acestea să resimtă sentimente de nesiguranță, teamă și jenă. Aceste afecte negative pot fi consecințe ale tulburării de limbaj, deoarece a dialoga cu ceilalți reprezintă o abilitate socială semnificativă, iar experimentarea unor disfluențe involuntare poate aduce o creștere sporită a fricii de a fi evaluat într-o manieră negativă, respectiv evitarea sau îndurarea cu mare dificultate a interacțiunilor sociale.

Astfel, un studiu desfășurat de cercetătorul Craig și colegii săi în anul 2003 susține că tulburarea de anxietate socială se regăsește ca fiind o posibilă consecință a balbismului, accentuând următoarele idei:

• Oamenii care se bâlbâie se pot simți mai neajutorați și mai lipsiți de control când vine vorba de viața lor.

• Copii cu tulburări de limbaj prezintă un risc crescut de a dezvolta o tulburare de anxietate în perioada de adult. De asemenea, adolescenții care se bâlbâie ar resimți niveluri crescute de temeri și îngrijorări cu privire la comunicarea lor în comparație cu adolescenții care nu prezentau tulburări de limbaj.

• Vorbitul în cadrul unor interacțiuni sociale complexe care necesită o solicitare sporită a exprimării, poate duce la riscuri mai mari de a te bâlbâi. Acest aspect sugerează că, cu cât o conversație devine mai complexă și mai dificilă, cu atât nivelurile de anxietate sunt mai ridicate, ceea ce poate duce mai departe la o accentuare a balbismului.

O nouă abordare de a privi bâlbâiala din primsa ACT ?

Unul dintre cele mai invalidante lucruri pe care le poate auzi un copil încă de la o vârstă fragedă care se confruntă cu o tulburare în vorbire constă în replica de ,,a-și repara’’ modul său de a vorbi. Mulți copii care se bâlbâie internalizează acest mesaj și pot dezvolta convingerea că ,,este ceva greșit cu mine’’. Mai departe, acești copii pot deveni adulți care se simt rușinați de modul în care vorbesc, făcând tot ce le stă în putință în a ascunde bâlbâiala, întărind ideea că balbismul trebuie reparat sau fixat. 

Există persoane care utilizează tehnici precum schimbarea cuvintelor, își maschează balbismul, iar acest aspect poartă numele de ,,bâlbâială ascunsă’’ sau covert stuttering. În ciuda faptului că aceste tehnici pot ajuta la ,,fluența’’ vorbirii pe termen scurt prin substituirea cuvintelor, comportamentele de evitare, respectiv de siguranță pot întări adesea mesajul că bâlbâiala este ceva rușinos ce trebuie ascuns. 

Astfel, terapia bazată pe Acceptare și Angajament (ACT) vine cu componenta de acceptare care încearcă să flexibilizeze gândirea pentru a minimiza din impactul balbismului asupra persoanei, oferind posibilitatea de a privi lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Scopul ACT este de a-l ajuta pe individ să trăiască o viață împlinită și plină de sens și, în același timp, să gestioneze eficient dificultățile emoționale care apar în mod inevitabil. În acest sens, în loc ca individul să apeleze la comportamentele de siguranță/evitare pentru a diminua din anxietate pe termen scurt, este recomandată încurajarea indivizilor în a-și accepta propriul mod de a vorbi, iar în ciuda acestuia să comunice ceea ce vor să transmită. Prin această abordare, individul se poate îndrepta spre valoarea de autenticitate în loc să să gândească la a nu le provoca celorlalți un disconfort din cauza tulburării sale de limbaj.

Sigur, este nevoie de exercițiu și timp pentru a pune în practică aceste lucruri, rezultatele venind treptat, însă cu cât individul se expune gradual și alege să vorbească indiferent de cum ar suna vocea acestuia, gradul de anxietate poate scădea în timp, ceea ce poate schimba modul în care individul se raportează la balbism. Individul s-ar putea bâlbâi în continuare, dar acea voce interioară critică care judecă modul de vorbire poate fi îmblânzită, lăsând loc și pentru autocompasiune. 

Un concept important de înțeles în călătoria spre acceptare ar consta în ideea că nu balbismul este inamicul, ci modul în care individul se raportează la balbism i-ar putea limita, de fapt, capacitatea de a se implica pe deplin în propria viață.

Concluzie

Balbismul este o tulburare de limbaj care poate veni la pachet cu multe sentimente de rușine, teamă de expunere și gânduri legate de inadecvare, care îl pot împiedica pe individ în a-și contura viața pe care și-o dorește cu adevărat. Deși nu există la ora actuală  un remediu pentru balbism, terapia bazată pe Acceptare și Angajament pare să aibă un impact asupra modului în care individul se raportează la modul său de vorbire, făcând loc pentru perspective diferite de a privi lucrurile ce țin de acceptare și angajarea în acțiuni congruente cu sistemul de valori.

O idee de reflectat pentru persoanele care se bâlbâie ar consta în faptul că, nu ne putem schimba modul în care vorbim până când nu devenim confortabili cu ideea că suntem mai mult decât niște disfluențe și că putem alege cum ne raportăm la ele: le putem lăsa să ne controleze modul în care navigăm în viață, neacționând conform sistemului de valori sau le acceptăm și, cu toate acestea, alegem să ne implicăm în experiențe cu sens, chiar și dacă ne bâlbâim ? Așa cum a menționat și scriitorul Dr Elliott Gomez care și el însuși se bâlbâie și împărtășește experiențe personale legate de balbism You Are What You Say - Not How You Say It.

Data viitoare când întâlnești o persoană care se bâlbâie sau dacă cunoști o persoană din cercul tău de prieteni poți lua în considerare următoarele lucruri pentru a facilita comunicarea:

• Încearcă să asculți activ persoana care se bâlbâie

• Fii răbdător ! Nu încerca să-i finalizezi ceea ce are de spus

• Reorientează-ți atenția către ceea ce persoana încearcă să îți comunice, nu modul în care o face

• Încearcă să eviți replici de genul ,,liniștește-te’’ sau ,,doar spune ce vrei să zici’’. Adu-ți aminte că persoanele care se bâlbâie știu ce vor sa spună, doar că s-ar putea să aibă nevoie de câteva momente în plus pentru a se exprima.

Bibliografie

Sursa imaginii