.png)
MORNEA RĂZVAN-VIOREL
“Este nevoie de mai mult de un creier uman pentru a crea o minte umană.” - Lisa Feldman Barret, Cum iau naștere emoțiile (eng. How emotions are made, 2018)
Highlights:
suntem predispuși de la naștere să formăm și să menținem relații intime în scopul supraviețuirii și apropierii (proximității).
teoria atașamentului contribuie la înțelegerea abilității noastre de a ne conecta cu alți oameni și de a stabili relații în scopul adaptării.
stilul de atașament (adult) reprezintă un tipar repetat de relaționare care include așteptările, gândurile, comportamentele, emoțiile și strategiile de reglare emoțională ale persoanei; este influențat de modelul intern de lucru și sistemul comportamental de atașament.
figura de atașament reprezintă persoana cu care formăm legătura - părinți, prieteni, partenerul romantic, terapeut.
modelul intern de lucru ghidează indivizii în relațiile lor interpersonale și duc la dezvoltarea așteptărilor și credințelor referitoare la sine și ceilalți.
sistemul comportamental de atașament este un mecanism de supraviețuire psihobiologic înnăscut responsabil de reglarea stărilor emoționale, asigurarea apropierii fizice (proximitatea), asigurarea apropierii emoționale (intimitatea).
stilul de atașament (adult) este relativ deschis modificărilor în urma experiențelor de-a lungul vieții.
stilul de atașament (adult) diferă de la figură de atașament la alta, adică este diferit pentru fiecare persoană cu care interacționăm.
Teoria atașamentului (John Bowlby, 1969, 1973)
contribuie la înțelegerea abilității noastre de a ne conecta cu alți oameni și de a stabili relații în scopul adaptării
conform teoriei, suntem predispuși de la naștere să formăm și să menținem relații intime în scopul supraviețuirii și apropierii (proximității)
inițial a studiat relația dintre copil și îngrijitor (părinte, în principal mama), apoi a fost extinsă pentru a studia și alte relații importante pentru dezvoltarea noastră (ex: romantice, prietenie, terapeutice)
Potrivit lui John Bowlby (1973), relația de atașament a copilului cu părintele protejează nou-născutul împotriva amenințărilor potențiale, dar îndeplinește și un rol central în dezvoltarea reglării emoționale pe tot parcursul vieții. Experiențele cu îngrijitorii din copilărie pun baza pentru construirea unor reprezentări mintale despre cum arată atașamentul, care ne însoțesc în viața noastră de adulți, și influențează semnificativ formarea și calitatea relațiilor intime ulterioare (Bowlby 1969/1982).
Hazan și Shaver (1987) au extins ulterior teoria atașamentului la relațiile romantice ale adulților, oferind un cadru teoretic atât pentru înțelegerea dinamicii în relațiile de cuplu, cât și pentru înțelegerea importanței acestora pentru dezvoltarea persoanei de-a lungul vieții de adult.
Simpson și Rholes (2017) menționează existența unor principii de bază ale teoriei atașamentului:
există un sistem comportamental de atașament (eng. attachment behavioral system) care se activează când apar întreruperi
în cadrul relației părinte-copil se dezvoltă modelul intern de lucru (eng. internal working model)
modelul intern de lucru influnțează relațiile pe care le are o persoană cu sine și cu ceilalți
Figura de atașament
Aceasta reprezintă persoana cu care formăm legătura - părinți, prieteni, partenerul romantic, terapeut. Ea îndeplinește trei funcții:
asigură proximitatea (eng. proximity) pentru protejarea persoanei în fața pericolelor
asigură o bază securizantă (eng. secure base) care încurajează persoana să exploreze mediul
oferă un spațiu sigur (eng. safe heaven) pentru persoană atunci când se simte amenințată de un pericol
Modelul intern de lucru
Modelul intern de lucru este un set de reprezentări cognitive (mintale) care ghidează indivizii în relațiile lor interpersonale și duc la dezvoltarea așteptărilor și credințelor referitoare la sine și ceilalți .
Conform Sherman și colaboratorii (2015), modelul intern de lucru este bazat pe experiențele trecute cu figurile de atașament - implicația propriei persoane în relație, și relația dintre persoană și figura de atașament.
Pentru că acest model determină formarea unor așteptări despre sine și alții, persoana are un model intern de lucru despre sine și despre ceilalți (Bartholomew & Horowitz, 1991; Simpson & Rholes, 2017). Modelul intern de lucru despre sine se referă la perceperea abilității sinelui de a obține proximitate cu figura de atașament și estimarea valorii personale în calitate de partener într-o relație. Modelul intern de lucru despre celălalt se referă la percepția răspunsului din partea celuilalt la dorința de proximitate. Atât modelul intern de lucru despre sine, cât și despre celălalt pot fi pozitive sau negative.
Î: Care sunt factorii care contribuie la formarea modelului intern de lucru? (Sherman și colaboratorii, 2015)
comportamentul figurii de atașament/îngrijitorului (ex: receptivitatea, grija acordată, atenția acordată etc)
contribuțiile persoanei/bebelușului (ex: temperament, sex, genetica)
contextul (ex: SES, cultura etc)
interacțiunea dintre acești factori (ex: procesele epigenetice)
cum interacționează persoana cu figura de atașament în momentele care nu au legătură cu atașamentul
Î: Care sunt procesele cognitive implicate în formarea modelul intern de lucru? (Sherman și colaboratorii, 2015)
Î: Care sunt procesele afective implicate în formarea modelul intern de lucru? (Pietromonaco & Barret, 2000)
Sistemul comportamental de atașament
Sistemul comportamental de atașament este un mecanism de supraviețuire psihobiologic înnăscut responsabil de:
reglarea stărilor emoționale
asigurarea apropierii fizice (proximitatea)
asigurarea apropierii emoționale (intimitatea)
Conform literaturii de specialitate, sistemul comportamental de atașament este alcătuit din comportamente de căutare a proximității (eng. proximity-seeking behaviours; Mikulincer și colaboratorii, 2003; Levine & Heller, 2020).
Comportamente de căutare a proximității
Stilul de atașament | Strategia de căutare a proximității |
Securizant | Strategii SECURIZANTE |
Anxios (Preocupat) | Strategii de HIPERACTIVATE |
Evitant (Evitant-respingător) | Strategii de DEACTIVARE |
Dezorganizat (Evitant-temător) | Strategii de HIPERACTIVARE + DEACTIVARE |
strategii securizante (eng. security-based strategies) - apar dacă figura de atașament răspunde la apropiere și este atentă la nevoile persoanei.
Notă: Dacă figura de atașament nu are niciuna din aceste elemente, persistă distresul și apare o dilemă despre măsura în care căutarea proximității este o opțiune viabilă.
strategii de hiperactivare (eng. hyperactivating strategies) - specifice atașamentului anxios (preocupat), opțiunea este viabilă, presupunând hipervigilență față de amenințări și elemente care indică un posibil atașament.
strategii de deactivare (eng. deactivating strategies – specifice atașamentului evitant (evitant-respingător), opțiunea nu este viabilă, presupunând detașarea față de amenințări și elemente care indică un posibil atașament.
Perspectiva evoluționistă (teoria viață-istorie; eng. life-history theory; Szepsenwol și Simpson, 2019) asupra alegerii strategiei de căutare a proximității
strategiile pentru care optează un individ depind de:
gradul de asprime al mediului (eng. harshness – rata de mortalitate, lipsa de resurse etc)
gradul de impredictibilitate al mediului (eng. unpredictability – rata de fluctuații în mediu, nivelul de hazard etc).
Stilurile de atașament
Stilul de atașament reprezintă un tipar repetat de relaționare care include așteptările, gândurile, comportamentele, emoțiile și strategiile de reglare emoțională ale persoanei.
Stilul de atașament este rezultat din:
internalizarea și includerea experiențelor anterioare în cadrul modelului intern de lucru
utilizarea unor strategiilor de obținere a atașamentului din repertoriul sistemului comportamental de atașament
Deși stiluri de atașament se formează în copilărie, pot să rămână relativ stabile sau consistente de-a lungul timpului, ajungând să influențeze stilurile de atașament pe care le au persoanele în perioada adultă. Fraley și Roisman (2019), atrag atenția asupra faptului că atașamentul adult este reflecția experiențelor din relații anterioare (părinți, prieteni, partener etc).
Î: Care sunt cele patru lecții despre atașamentul adult? (Fraley & Roisman, 2019)
atașamentul adult din prezent este asociat cu experiența anterioară din copilărie.
formarea atașamentului include socializare (influența mediului asupra persoanei), cât și selecție (persoana alege elemente din mediu) - socializarea este timpurie, iar selecția este specifică adolescenței/perioada adultă.
fundamentul nu este complet determinist – stilurile de sunt relative deschise modificărilor în urma experiențelor de-a lungul vieții.
există mai mulți factori (îndepărtați și apropiați de formarea relației din prezent) care influențează apariția și menținerea atașamentului.
Bohn și colaboratorii (2022) au observat faptul că există un nivel ridicat de specificitate în ceea ce privește modelul intern de lucru, sugerând că există diferențe substanțiale privind atașamentul față de diferite figuri de atașament (partener, părinți, prieteni). Astfel că, studiul susține idea unor modele interne de lucru specifice în funcție de persoana cu care interacționăm (Fraley și colaboratorii, 2011).
Modelul lui Bartholomew și Horowitz (1991)
Bartholomew și Horowitz (1991) conceptualizează patru stiluri de atașament rezultate din combinarea modelului intern de lucru despre sine și ceilalți: securizant, anxios, evitant, dezorganizat.
Modelul intern de lucru despre... | Ceilalți, pozitiv | Ceilalți, negativ |
Sine, pozitiv | Securizant | Evitant |
Sine, negativ | Anxios | Dezorganizat |
Stilul securizant se caracterizează printr-un model pozitiv atât despre sine, cât și despre celălalt - persoana fiind confortabilă cu apropierea și intimitatea.
Stilul anxios (preocupat) se caracterizează printr-un model despre sine negativ și un model despre celălalt pozitiv - persoana râvnește apropiere și are teama de abandon.
Stilul evitant se caracterizează printr-un model despre sine pozitiv și un model despre celălalt negativ - persoana este inconfortabilă cu apropierea și se suprabazează pe forțele proprii.
Stilul dezorganizat (anxios-evitant) se caracterizează printr-un model despre sine și celălalt negativ, persoana este contradictorie – dorește, dar îi și este frică de apropiere.
Modelul lui Mikulincer și colaboratorii (2003)
Mikulincer și colaboratorii (2003) consideră că dimensiunile care definesc stilurile de atașament sunt evitarea (eng. attachment avoidance) și anxietatea (eng. attachment anxiety).
Dimensiunea evitării face referire la măsura în care o persoană este confortabilă cu apropierea și intimitatea.
Dimensiunea anxietății face referire la măsura în care o persoană se îngrijorează referitor la gradul de disponibilitatea al figurii de atașament, posibilul abandon din partea acestora, și posibilitatea de a nu fi apreciat de ceilalți.
Dimensiuni | Evitare scăzută | Evitarea crescută |
Anxietate scăzută | Securizant | Evitant-respingător |
Anxietate crescută | Preocupat (Anxios) | Evitant-temător |
*** Stilul preocupat este analog pentru stilul anxios din modelul lui Bartholomew & Horowitz (1991)
*** Stilul evitant-respingător este analog pentru stilul evitant din modelul lui Bartholomew & Horowitz (1991)
*** Stilul evitant-respingător este analog pentru stilul dezorganizat din modelul lui Bartholomew & Horowitz (1991)
Stilul preocupat (anxietate crescută, evitare scăzută) - aceste persoane simt dezamăgire și frică, deoarece cred că ceilalți nu sunt doritori să formeze legături cu ei, se îngrijorează destul de des că ceilalți îi vor abandona sau că nu îi iubesc, râvnind apropiere.
Stilul evitant-respingător (evitare crescută, anxietate scăzută) - aceste persoane simt discomfort atunci când exprimă emoții și au dificultăți atât în a se încrede în celelalte persoane, cât și în a depinde de aceștia, totodată, nu se simt confortabil privind intimitatea din cadrul relației și se suprabazează pe forțele proprii.
Stilul evitant-temător (anxietate crescută, evitare crescută) - persoanele cu acest tip de atașament exprimă trăsături specifice atât atașamentului preocupat, cât și celui evitant-respingător.
Modelul integrativ (Fraley și colaboratorii, 2011; Fraley, 2018)
Testul pentru stilul de atașament (ECR-RS; The Experiences in Close Relationships Structures; Fraley și colaboratorii, 2011)
Chestionarul a fost realizat pentru a identifica stilurile de atașament pe care le are o persoană în diferitele sale relații apropiate - mama, tata, cel mai bun prieten, partenerul romantic, terapeut (Fraley și colaboratorii, 2011; Fraley și colaboratorii, 2015).
Chestionarul conține 9 itemi evaluați printr-o scară cu 7 opțiuni de răspuns sub forma acord sau dezacord față de item (1 – dezacord puternic, 7 – acord puternic). Dintre itemii scalei, primii patru (1-4) sunt cu scorare reversibilă (1=7; 2=6; 3=5; 4=4; 5=3; 6=2; 7=1).
Dimensiunea evitării este măsurată în cadrul primilor șase itemi (itemii de la 1 la 6).
Dimensiunea anxietății este măsurată prin ultimii trei itemi (itemii de la 7 la 9).
În urma completării chestionarului se obțin două scoruri, unul pentru dimensiunea evitării și dimensiunea anxietății.
Scorul pentru dimensiunea evitării se obține prin a calcula o medie a primilor 6 itemi (1-6).
Scorul pentru dimensiunea anxietății se obține prin a calcula o media a ultimilor 3 itemi (7-9).
Un scor ridicat indică un nivel ridicat al dimensiunii respective, pe când un scor redus indică un nivel redus al dimensiunii respective.
Testul ECR-RS
Instrucțiuni: „Declarațiile de mai jos se referă la modul în care vă simțiți în relațiile emoțional intime. Le puteți folosi pentru a evalua modul în care de obicei vă simțiți în relațiile apropiate în general sau pentru a vă concentra asupra unei relații sau tip de relație anume. Utilizând scala de la 1 la 7 de mai jos, după fiecare declarație scrieți un număr pentru a indica cât de mult sunteți de acord sau dezacord cu declarația atunci când este aplicată la relația/relațiile pe care le analizați.”
1 = dezacord puternic
7 = acord puternic
NOTĂ: X reprezintă figura de atașament. Aceasta poate fi mamă, tată, cel mai bun prieten, prieteni, partener romantic, și terapeutul. Înlocuiește pe X cu figura de atașament la care te gândești.
Nr. Crt | Afirmație | Dimensiune |
|---|---|---|
1 | Este de ajutor să apelez la X în momentele de nevoie. (R) | Evitare |
2 | De obicei discut problemele și preocupările mele cu X. (R) | Evitare |
3 | Discut lucrurile cu X. (R) | Evitare |
4 | Mi-e ușor să mă bazez pe X. (R) | Evitare |
5 | Nu mă simt confortabil să mă deschid în fața lui X. | Evitare |
6 | Prefer să nu îi arăt lui X cum mă simt în adâncul sufletului. | Evitare |
7 | Mă îngrijorează adesea că X nu are grijă de mine cu adevărat. | Anxios |
8 | Mi-e teamă că X mă va abandona. | Anxios |
9 | Mă îngrijorează că X nu va avea grijă de mine la fel de mult cum am eu grijă de el/ea. | Anxios |
scor evitare: (itemii 1+2+3+4+5+6)/6 | ||
scor anxietate: (itemii 7+8+9)/3 |
Recomandări de cărți
Bibliografie
Barrett, L. F. (2018). How Emotions are Made: The Secret Life of the Brain. Pan Books.
Bohn, J., Mori, H., Luhmann, M., Koch, T., & Eid, M. (2022). Consistency and Specificity of Attachments to Parents, Friends, and Romantic Partners in Emerging Adulthood. Emerging Adulthood, 11(1), 58–73. https://doi.org/10.1177/21676968221081275
Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss, Vol. 1: Attachment. Attachment and Loss. New York: Basic Books. Bowlby, J. (1973). Attachment and loss. Vol. 2: Separation: anxiety and anger. New York, NY: Basic Books.
Bowlby, J. (1982). Attachment: Second Edition.
Fraley, R. C. (n.d.). Information on the Experiences in Close Relationships-Revised (ECR-R) Adult Attachment Questionnaire. http://labs.psychology.illinois.edu/~rcfraley/measures/ecrr.htm
Fraley, R. C. (2018). A Brief Overview of Adult Attachment Theory and Research. http://labs.psychology.illinois.edu/~rcfraley/attachment.htm
Fraley, R. C., & Dugan, K. A. (2021). The consistency of attachment security across time and relationships. In R. A. Thompson, J. A. Simpson, & L. J. Berlin (Eds.), Attachment: The fundamental questions (pp. 147–153). Guilford.
Fraley, R. C., Heffernan, M. E., Vicary, A. M., & Brumbaugh, C. C. (2011). The experiences in close relationships—Relationship Structures Questionnaire: A method for assessing attachment orientations across relationships. Psychological Assessment, 23(3), 615–625. https://doi.org/10.1037/a0022898
Fraley, R. C., Hudson, N. W., Heffernan, M. E., & Segal, N. (2015). Are adult attachment styles categorical or dimensional? A taxometric analysis of general and relationship-specific attachment orientations. Journal of Personality and Social Psychology, 109(2), 354–368. https://doi.org/10.1037/pspp0000027
Fraley, R. C., & Roisman, G. I. (2019). The development of adult attachment styles: four lessons. Current Opinion in Psychology, 25, 26–30. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2018.02.008
Hazan, C., & Shaver, P. R. (1994). Attachment as an Organizational Framework for Research on Close Relationships. Psychological Inquiry, 5(1), 1–22. https://doi.org/10.1207/s15327965pli0501_1
Levine, A., & Heller, R. S. F. (2020). Stilurile de ataşament: o nouă teorie a ataşamentului : cum să găseşti şi să păstrezi o relaţie de cuplu fericită.
Mikulincer, M., Shaver, P. R., & Pereg, D. (2003). Attachment Theory and Affect Regulation: The Dynamics, Development, and Cognitive Consequences of Attachment-Related Strategies. Motivation and Emotion, 27(2), 77–102. https://doi.org/10.1023/a:1024515519160
Pietromonaco, P. R., & Barrett, L. F. (2000). The Internal Working Models Concept: What do we Really know about the Self in Relation to Others? Review of General Psychology, 4(2), 155–175. https://doi.org/10.1037/1089-2680.4.2.155
Sherman, L. J., Rice, K. P., & Cassidy, J. (2015). Infant capacities related to building internal working models of attachment figures: A theoretical and empirical review. Developmental Review, 37, 109–141. https://doi.org/10.1016/j.dr.2015.06.001
Simpson, J. A., & Rholes, W. S. (2017). Adult attachment, stress, and romantic relationships. Current Opinion in Psychology, 13, 19–24. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2016.04.006
Szepsenwol, O., & Simpson, J. A. (2019). Attachment within life history theory: an evolutionary perspective on individual differences in attachment. Current Opinion in Psychology, 25, 65–70. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2018.03.005
Comments